duminică, 4 mai 2008

Sus, in lumea dorului...

Unul dintre locurile cele mai frumoase si binecuvantate de Dumnezeu este Tinutul Padurenilor.
De-aici a plecat spre lume pentru a o cuceri, Dragan Muntean. A plecat luand cu el doar cantecul, dar a fost suficient pentru a reusi sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale gloriei si, mai ales, in sufletele tuturor iubitorilor de cantec popular, pentru ca el canta...ca nimeni altul.

Cand doinea Dragan, inimile noastre erau cuprinse de un fior ce reusea sa ne trimita, acolo, in satucul copilariei fiecaruia dintre noi.
L-am cunoscut in 1991, cand eu eram la inceput de drum, si poate de aceea nu-i pot uita vorbele de suflet, sfaturile si incurajarile. Pe parcurs, am tinut cont de multe dintre ele, neuitand sa multumesc cerului pentru sansa de a canta alaturi de el si generatia lui, adevarate exemple pentru toate generatiile care vin si...trec.

M-a invitat la Festivalul Padurenilor inca de la prima editie, considerandu-ma, deja, printre prieteni.

L-am admirat pentru cum felul in care si-a daruit cantecul, pentru cum a stiut sa-si faca locurile cunoscute si, mai ales, sa devina "fala lor, fala padurenilor".
In 09 octombrie 2001, l-am invitat la Cluj-Napoca, A fost atunci oaspetele emisiunii "Folclor nepieritor". In dialogul cu zecile de clujeni care-au sunat in emisiune, le-a promis ca ]ntr-o emisiune viitoare va veni insotit de Cosmina, fiica lui, dar... n-a mai fost o data viitoare.
Desi mai avea atatea de facut, totusi, a plecat...a urcat cu stelele printre ele pentru ca, acolo, il asteptau "cei dusi" inaintea lui. Il asteptau pentru ca si lor le era dor asa cum ne va fi noua de-acum...
"Si la moartea sa, a cazut o stea"...asta poate pentru a ne aminti, inca odata, ca Dragan a fost, este si va ramane un nume de legenda, o legenda care incepe si ea cu "a fost odata": a fost odata un fecioras care s-a nascut in zi de Paste si caruia i-a fost dat sa plece tot la Sarbatorile Pascale, dupa ce, vreme de cateva zeci de ani, a adus atata bucurie, a umplut atatea suflete cu cantece de jale sau de voie buna.
S-a dus lasand in urma lacrimi si multa durere, facandu-ne pe noi "familia cantecului", sa reflectam mai adanc si poate mai des, la relatiile dintre noi, atat de efemeri.

Il vom pastra in amintire asa cum l-am stiut, vom continua sa-l pretuim si sa-i ascultam
cantecele, mereu nepieritoare, pana cand ne-om duce si noi...la "marea intalnire din cer". (Maria Golban)

3 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

mult succes in conmtinuare in promovarea cantecului autentic romanesc!

Maria Dan Golban spunea...

Multumesc din toata inima.

opri spunea...

Felicitari pentru tot ce faceti va doresc multa sanatate si succes in continuare in promovarea cantecului autentic romanesc !Am citit cu mult interes acest articol : Dragan Muntean si... povestea unui padurean dar pacat ca numai este printre noi!

1998 - Cluj-Napoca lansare CD Maria Dan Golban

1998 - Cluj-Napoca lansare CD Maria Dan Golban

DRAGAN MUNTEAN - colaj 2001 (live)



In memoriam Dragan Muntean
Vezi mai multe video din Muzica »

Concert Tezaur Folcloric 2000

Maria neichii, Marie

1988 cu Mariana Anghel

1988 cu Mariana Anghel II

Dragan Muntean, Ioan Bocsa si Nicolae Furdui Iancu la Tebea -1991

Dragan Munteanu, Ioan Bocsa si Nicolae Furdui Iancu la Tebea - 1991

La fantana-n Clacitoarea

Sara buna, bade Ioane

arhiva tvr

Pasta mine trece-un dor

Inima de putregai

Nu stiu mandro, ce-are luna...

Bate vantul printre duzi...

Asta-i joc padurenesc

Da-i Doamne mandrii noroc

....ultimul recital - martie 2002